Descriere : Linarita (Linaria vulgaris) Specie ierboasa perena, erecta, neramificata, inalta de 30-70 cm; radacina: pivotanta, stramba, bruna, lignificata in partea dinspre colet; tulpina: cilindrica, uneori si cu lastari sterili; frunze: alterne, intregi, liniare, cu o singura nervatiune sub forma unui mic sac pe fata superioara; flori: dispuse in raceme terminale, alungite, asemanatoare cu cele de gura leului (Antirrhinium majus L.), au corola galbena, cu 2 buze (cea inferioara avand uneori o pata portocalie) si un pinten lung de cca. 1 cm si subtire ca un cornet drept sau usor curbat; lungimea totala a florii este de 2-3 cm; fructe: capsule globuloase sau ovoidale, lungi pana la 1 cm.
Plantare : Se seamana primavara din luna martie.
Cerinte : Plantă tipic ruderală, întîlnindu-se pe marginea drumurilor, dar mai ales a căilor ferate; suportă bine uscăciunea şi temperaturile ridicate, ca şi lumina directă. Vegetează pe soluri uşoare, nisipoase sau chiar prin pietrişul terasamentelor. Se întîlneşte în toată ţara, din zona de cîmpie pînă în cea montană inferioară, cantităţi mai mari putînd fi recoltate pe marginea căilor ferate la Jamul Mare (jud. Timiş), Rupea (jud. Braşov), Vereşti (jud. Suceava), Filiaşi (jud. Dolj).
Recoltarea : Se recolteaza intreaga parte aeriana foliata, de preferat la inceputul infloririi, cand nu apar fructificatiile, din iunie pana la inceputul lui septembrie, prin taierea tulpinilor cu secera sau cutitul.
Utilizare :Specifica plantelor continand flavonoide: diuretic, sudorific, depurativ.
In antichitate folosita in erizipel si in cancer, apoi mai tarziu in afectiuni ale ficatului, splinei, in hidropizie, pentru prepararea unui unguent antihemoroidal, in afectiunile cathartice ale intestinului gros, ca rezolutiv si emolient.
La noi se utilizeaza pe scara foarte redusa, in alte tari ca diuretic, sudorific si laxativ.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu